BluePink XHost

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Studiul geomorfologic si identificarea la suprafata a alunecarilor de teren

        În zona afectata de alunecari de teren a drumului judetean de pe versantul sudic al dealului Cerghid am identificat 25 de plane de alunecare mai importante. Intersectia planurilor de alunecare cu suprafata genereaza forme de relief specifice, sub forma unor „trepte” alungite pe linia curbelor de nivel. În partea superioara a dealului, planele de rupere se repeta cu o oarecare regularitate, iar zona deschisa are aspect de „amfiteatru” în trepte. Amplitudinea (înaltimea) treptelor este constanta pe lungimi variabile, putând ajunge la circa 7 m în zonele active.

O parte din planele de alunecare, active înca, sunt traversate de drumul judetean asfaltat, iar în zonele de intersectie apar  cele mai mari probleme în privinta drumului. Cea mai importanta si mai instabila zona de alunecare este situata în partea superioara a dealului Cerghid. Terenul este aici puternic framântat, iar alunecarile sunt active.

 Partea superioara a dealului Cerghid cu zona cea mai afectata de alunecari situata deasupra drumului (în partea centrala si de sus a imaginii); planele de alunecare sunt marcate de un relief în trepte alungite în lungul curbelor de nivel; povârnisurile planelor de alunecare (a "treptelor") sunt acoperite de o vegetatie mai înalta, formând centuri bine vizibile în acelasi sector central

Plane de rupere identificate în foraje

    În foraje, planurile de alunecare sunt materializate prin:

·        Argile puternic framântate sau forfecate, uneori sub forma de suvite de culori diferite, contorsionate, asociate sau nu cu brecifieri

·        Argile brecifiate – fenomenul este absolut remarcabil avându-se în vedere ca argila este moale si structura brecioasa poate fi foarte usor distrusa în timpul forarii; se recunosc foarte bine muchiile fragmentelor colturoase, acoperite de pelicule de apa de infiltratie

·        Pachete de argile foarte plastice si foarte moi, aduse la limita de curegere, care stau direct sau prin intermediul unui strat subtire de nisip, peste marne negricioase mai dure

            În afara de situatiile clare descrise mai sus, plane de rupere secundare apar în adâncime în zona de dezvoltare a marnelor negricioase, intraformational (în interiorul aceleeasi formatiuni geologice, fara ca planul de alunecare sa sectioneze stratificatia), pe plane de alunecare constituite de strate foarte subtiri de nisip (de ordinul 1 – 3 mm, rar mai groase) care apar destul de des în cadrul acestor marne. Probabil ca alunecarea este foarte mica, fara influente deosebite la suprafata.

    Plane de alunecare în argile framântate (foto stânga) aduse la limita de curgere (foto dreapta, sub vârful pixului):

    Plane de alunecare materializate prin forfecari (foto stânga) si brecifieri (foto dreapta), lucru remarcabil având în vedere ca s-au putut conserva fragmentele relativ colturoase de argila, desi  ele sunt foarte moi:

    Plane de alunecare materializate prin argile framântate foarte plastice, aduse la limita de curgere, dispuse deasupra unui strat acvifer nisipos:

  Conditii hidrogeologice

        Apa influenteaza hotarâtor comportamentul planelor de alunecare. În adâncime, în zonele afectate de alunecare, se constata fie fenomenul de lichefiere a argilei si aparitia unui material argilos omogen foarte  moale si suprasaturat, fie, paradoxal, brecifierea argilei si aparitia unor fragmente colturoase separate de pelicule de apa.

            Circulatia apei pe aceste plane de alunecare si modul cum se manifesta acestea, creeaza un cerc vicios care contribuie la reactivarea planelor de alunecare. Astfel, în urma alunecarii, materialul alunecat se prezinta sub forma unei acumulari cu relief plan sau  înclinat în sensul opus reliefului, fapt care genereaza baltiri situate exact deasupra  planelor de alunecare. Apa se acumuleaza de pe versant în aceste balti, se înfiltreaza pe planele de aluncare si le reactiveaza. În zona supusa alunecarilor de teren, nivelul hidrostatic al apei este ridicat, frecvent fiind la suprafata sau foarte aproape.

Stabilirea mecanismului alunecarilor de teren si oferirea unor solutii geotehnice

La suprafata nu se recunosc decât alunecarile de teren recente, urmele celor mai vechi fiind erodate sau acoperite de alunecari mai noi. Din foraje rezulta o istorie a alunecarilor mult mai veche si mai complexa, fiind recunoscute mai multe plane de alunecare, carora nu întotdeauna li se gaseste un corespondent la suprafata.

Cea mai importanta si mai instabila zona de alunecare este situata în partea superioara a Dealului Cerghid. Terenul este aici puternic framântat, iar alunecarile sunt foarte active.

În mecanismul de producere a alunecarilor de teren din zona Dealului Ceghid, apa joaca un rol principal. Ea se înfiltreaza pe primele fisuri aparute facilitând deschiderea acestora (fenomenul se amplifica datorita gelivatiei nocturne în sezonul rece), iar odata declansata alunecarea, apa de pe versanti începe sa se acumuleze la partea superioara a materialului alunecat, între planul de alunecare si materialul alunecat. Prezenta zonelor de baltire deasupra materialului alunecat este evidenta si generala în zona Dealului Cerghid, la baza „treptelor” care marcheaza planele de alunecare fiind frecvent instalate zone de baltire alungite. Apa care curge pe versanti se acumuleaza în aceste balti, de unde se înfiltreaza spre adâncime pe fisurile si porii materialului framântat si brecifiat de pe planul de alunecare, facilitând astfel reactivarea periodica a alunecarii.

Dupa cum reiese din foraje, Dealul Cerghid are o structura geologica relativ omogena, fiind constituit, aproape în exclusivitate din marne si argile. Alunecarile de teren au antrenat, în general, numai partea superioara a succesiunii litologice, si anume stratul de sol vegetal (uneori acesta nu apare, fiind îndepartat de aluncari mai vechi) si stratul  de argila-marnoasa brun-galbui cu fragmente mici de calcar). Stratele inferioare, din adâncime, sunt reprezentate de marne negricioase, roci în general mai dure. Grosimea stratelor superioare plastice si care au putut fi mai usor rupte este de circa 5 – 8 m. Din aceasta cauza, planurile de alunecare nu au adâncime mai mare si nu antreneaza si marnele negricioase mai dure din adâncime, cu exceptia zonei puternic active din partea de sus a dealului (situatie exemplificata în fotografia si sectiunea urmatoare).

Succesiune litostratigrafica dublata datorita suprapunerii pachetelor de roci printr-un plan de alunecare. Fotografia reda (de la stânga la dreapta) capetele carotelor de la metrii 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 si 8. La metrii 1 si 2 apare argila marnoasa plastica, brun galbui cu fragmente de calcar. Metrii 3, 4 si 5 sunt reprezentati de marna cenusiu negricioasa. La metrul 6 apare planul de alunecare materializat printr-o argila bruna framântata si foarte moale si umeda.  Sub acest plan de alunecare, succesiunea litostratigrafica descrisa la început se dubleaza, reîncepând cu argila-marnoasa brun-galbui plastica, cu fragmente de calcar, în fotografie prin capetele metrilor 7 si 8.

Sectiune geotehnica prin doua foraje executate în zona dealului Cerghid care au interceptat dublari ale succesiunii litologice normale datorate suprapunerilor provocate de aluncarile de teren. Legenda: 1: sol vegetal, 2: material de umplutura, 3: argila brun-galbuie plastica cu fragmente de calcare cenusii-albicioase;  4: marne cenusiu-negricioase; 5: nisipuri argiloase; 6: plan de alunecare; 7: drum; 8: foraje